Nuanțe teatrale și umane în comunism și după

Posted in Cărți
Nuanțe teatrale și umane în comunism și după de Ruxandra-Vera Ștefan

Nouă interviuri și mărturii ale unor critici de teatru, scriitori, cercetători despre cum au ajuns să își aleagă ocupația, domeniul de activitate, despre întâlnirile care le-au influențat traiectoria profesională și personală, despre ce a însemnat regimul comunist în teatru și nu numai. Poveștile lor sunt nuanțate, aduc din memorie în prezent multe nume, unele demult uitate, altele încă ușor recognoscibile. 

Cu bunăvoință și implicare, cei intervievați au reușit să traseze imagini vii, esențializate despre o perioadă extrem de disputată, chiar și de cei care nu au trăit-o. 

Lungimea mărturiilor variază în funcție de personalitatea și stilul fiecăruia, toate bucurându-se însă de apetența pentru cuvânt, pentru o expresie clară și nuanțată, totodată. 

Teatrul a trăit la superlativ chiar și în cele mai complicate vremuri sau, poate, tocmai datorită lor. Aceasta rămâne să descoperiți citind cartea. 

Link eveniment lansare: Facebook, Instagram

Crin Teodorescu: învinsul învingător. Investigație critică

Posted in Cărți
Crin Teodorescu: învinsul învingător. Investigație critică de Radu Crăciun

Împrumutând natura paradoxală a dialecticii învinsului învingător pe care regizorul de teatru Crin Teodorescu (1925-1970) a dezvoltat-o în scrierile lui intime și în practica lui existențială, cartea lui Radu Crăciun despre această personalitate uitată a teatrului românesc pleacă ea însăși de la o ambiție în aparență contradictorie. Autorul își propune pe de-o parte să descâlcească ghemul unei vieți din care nu au rămas decât frânturi răzlețe, sub forma unor cronici din presă care îi urmăresc evoluția creatoare, de la Teatrul din Brăila, unde debutează ca regizor, la Radiodifuziune, unde va fi directorul artistic al emisiunii „Teatru la microfon”; a dosarelor penale întocmite întâi pentru inversiune sexuală, pentru care este condamnat în 1958, iar apoi pentru „uneltire contra ordinei sociale”, un an mai târziu; și nu în ultimul rând, a jurnalului său intim, pe care Valeriu Moisescu l-a publicat parțial în singura lucrare anterioară de amploare dedicată lui Crin Teodorescu (Crin Teodorescu: Maeștri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX, Editura Universității de Arte Teatrale și Cinematografice „I. L. Caragiale” și Editura Punct, București, 2001). 

Dar clarificarea  nu este decât una dintre direcțiile pe care le urmează Crăciun; cealaltă este, dimpotrivă, o tentativă de complexificare, de prezentare nuanțată, chiar arborescentă, a contextului în care Crin Teodorescu s-a format și a activat. Iar acesta este fără îndoială tulbure și schimbător: începe în cursul celui de-al doilea război mondial, în 1942, în plină derivă legionară, când Teodorescu îl întâlnește pentru prima oară pe viitorul său mentor, Ion Sava – regizor și importantă figură a curentului reteatralizării -, se continuă în perioada postbelică, în anii de conturare a viitorului regim comunist, cu crearea unui curs de regie de teatru în cadrul asociației pro-sovietice ARLUS, pe care Teodorescu îl va absolvi, și apoi mătură tot „deceniul întunecat” și chiar perioada de liberalizare a anilor 60, de care însă Crin se va bucura prea puțin pe plan artistic. Această ultimă perioadă, după grațierea lui în anul 1963, este și cea mai puțin tratată în cartea de față, autorul preferând să se concentreze asupra parcursului lui Teodorescu care a culminat cu poate cea mai gravă reprezentație din viața sa, în speță cea dată în fața instanțelor de judecată care îl acuzau de subminare a ordinii stabilite. 

Pe lângă faptul că readuce în atenția publicului o figură a teatrului pe nedrept ajunsă într-un con de umbră, cartea lui Crăciun are și meritul de a fi o reflecție despre actul cercetării, mai ales în domeniul teatrului unde, cu puține excepții, obiectele de studiu, anume reprezentațiile teatrale, nu sunt conservate decât foarte lacunar, prin eventuale fotografii și texte de presă. Este de asemenea o meditație sensibilă despre intruziunea pe care o reprezintă efortul de a alcătui o biografie – efort care poate este în sine o dialectică a învinsului învingător, în măsura în care nu poate niciodată să fie complet autentică sau definitivă.       

Link eveniment lansare: Facebook, Instagram 

Scopul utilizării de cookies este de a analiza utilizarea acestui site web. Dacă doriți să aflați mai multe, consultați politica noastră privind cookie-urile.